luni, aprilie 20, 2015

Boston Marathon 2015, anulat

Este luni, 20 aprilie. În cîteva ore se va da startul Boston Marathon 2015. Ar fi trebuit să fiu prezent în primul val, care pleacă la ora locală 10:00. Spre norocul meu nu voi fi acolo.

Visul sau obsesia de a alerga la Boston se amînă cu 2 ani...

Antrenamentul mergea acceptabil, scăpasem de nici o lună de durerea de genunchi care mă șicana de aproape un an și jumătate și eram în grafic pentru 3h20... un timp decent.

Marți 7 aprilie, cu 13 zile înainte de start, hotărăsc brusc, la îndemnul lui Stelian, să fac un examen medical de rutină pentru a mă reasigura cît de perfect sănătos sînt și a face mici ajustări de nutriție. Ecografia abdominală avea să ducă la descoperirea unei formațiuni tumorale cam cît o minge de handbal. Totul se năruia... alergarea, plecarea.

Oarecum ironic, miercuri 15 aprilie la ora 8, mă prezentam la spital pentru internare. La 8:35 pleca avionul.

De aici totul a decurs conform noului plan... operația de 2 ore a început joi la 8:00, recuperarea a mers bine, azi am fost externat, la timp pentru a urmări maratonul de acasă.

În a doua parte a lunii mai reiau alergarea ușoară. Pe 27 septembrie, la Berlin, voi încerca un timp de calificare pentru Boston.

Azi, începînd cu ora 17:00 (RO) îi țin pumnii lui Stelian! Pragul de 3 ore e în pericol! :-)

miercuri, noiembrie 20, 2013

Istanbul 2013, un maraton chinuitor de bun

Eu nu alerg de plăcere. Eu alerg pentru a mă depăși pentru că-s un crizat de vîrstă mijlocie. Ei bine, la Istanbul am mers cu gîndul să mă depășesc pe mine cel din urmă cu 7 luni, cel care pe 14 aprilie reușise să alerge maratonul de la Rotterdam cu celebrul timp 3:08:49.

Mai avusesem o încercare nereușită pe 6 octombrie la București cînd toleranța scăzută la durere mi-a stricat planul după km 30 și, deși mă aflam cu aproape un minut în interiorul recordului personal, am trecut linia de sosire cu aproape 3 minute în afara lui.

Ca un făcut, după MIB s-a întîmplat ceva: efectiv am simțit că pot alerga mai rapid cu același efort, nu-mi explic de ce, dar a fost un salt destul de vizibil în performanță.

Am continuat pregătirea în cele 6 săptămîni dintre MIB și Istanbul, incluzînd și o perioadă de tapering de 2 săptămîni.

Împreună cu Bogdan stabilisem ca vizita să fie una scurtă, de nici 36 ore din care trebuia să dormim cel puțin 9-10 ore și să alergăm cel mult 3-4.

Ehe, aterizăm. În drum spre hotel oprim la expo să luăm kitul, ne bucurăm apoi de cîteva zeci de minute de înghesuială în tramvai, aflăm dezamăgiți că nu e posibil late checkout la hotel, deci a doua zi dimineața vom fi eliberat camera înainte să plecăm spre start.

Duminică dimineața ne mai bucurăm de alte zeci de minute de înghesuială în autobuzul care ne ducea în Asia.

Ajungem și acolo, plasăm cu oarecare dificultate sacii la garderoba mobilă, socializăm cu românii cunoscuți sau nu și... start.

Prima jumătate curge conform planului ținut la mînă sub forma unui paceband. Mă las totuși surprins de cele cîteva pante (nu studiasem traseul, presupunînd că e perfect plat).

Trec pe lîngă borna de semi în 92:36, cu 44 secunde înaintea planului, ceea ce mă face să cred că nu am forțat prea tare și sper la un al doilea semi la fel de bun. Dar nu avea să fie așa.

După km 28 aveam să ne întoarcem pe coasta Mării Marmara în ultima linie șerpuită spre sosire. Această întoarcere mi-a facilitat cunoștința cu vîntul. Nu era cine știe ce, dar suficient cît să-mi crească ușor consumul. Nu trece mult timp și, grație somatizării tradiționale della km 30, încep să simt cvadricepșii din ce în ce mai încordați.

Îmi e greu să mențin ritmul, dar o fac, deși scade puțin. Încep să expir zgomotos și o țin așa kilometri buni. Sînt depășit de un alergător care părea fresh. Altfel, încă depășeam.

Ultimii 4-5 km mă găsesc într-o stare de transă: nu mai vedeam, nu mai auzeam, nu mă interesa cît arăta ceasul. Tot ce făceam era să alerg cît pot de repede, iar rezultatul final să fie o surpriză.

Undeva înainte de ultimul kilometru, șoc! apare în fața mea o pantă, intrarea într-un parc sau ceva, care mă face să mă trezesc din transă. Noroc că-i scurtă Abruptimea Sa, dar pînă la finish tot o ușoară urcare e.

Trag cît pot de tare, ritmul rămîne sub 5 pe mie, văd linia de sosire în depărtare, mă uit la ceas... măi să fie, va fi PB cu positive split.

Pozez la finish cu ochii și degetul pe ceas (damn it) și apoi mă opresc și rămîn statuie. Aud un "sir, massage?", mă deplasez cu greu spre cort, beneficiez de masaj, recuperez sacul, întîlnesc români fericiți sau nu. Bogdan face pe nemulțumitul pentru nedepășirea PB-ului stabilit cu doar 6 săptămîni în urmă.

Ne mai plimbăm puțin prin oraș, întindem aripile și aterizăm acasă.

Cam atît cu vorbele, acum cifrele.

3:07:30 @ 4:27 min/km.
1:32:36 @ 4:24 min/km - primul semimaraton.
1:34:54 @ 4:30 min/km - al doilea semimaraton.

luni, iunie 17, 2013

Retezid Trail Race 2013

Cum? Am scris Retezid? Scuze... Retezat Trail Race... este o cursă de 28 km cu o diferență de nivel cumulată de 2300 m și care urcă aproape de 2500 m pe Vf. Custura.